Prevenirea și tratamentul escarelor

Escara - este o zonă de necroză a țesuturilor moi, care s-a format ca urmare a unei tulburări prelungite a circulației sângelui într-o zonă limitată a pielii și a țesutului subiacent. De ce sunt periculoase escarele? Locul necrozei devine o sursă de intoxicație a organismului, un mediu favorabil pentru agenții infecțioși. Escarele netratate nu sunt doar o sursă de suferință severă pentru pacient, ci pot provoca complicații și chiar deces.

Factorii care provoacă formarea escarelor:

Presiune constantă. Compresia îndelungată a țesuturilor moi între o suprafață dură (cum ar fi un pat) și os. În locul compresiei circulația sângelui este dificilă, se dezvoltă inflamația și apoi necroza.

Fricțiune - fricțiunea permanentă a unei anumite zone a pielii duce la iritarea și subțierea ei. În special, escarele pot apărea din cauza contactului cu cusăturile aspre ale îmbrăcămintei sau pliurile lenjeriei de pat.

Măcerarea - afectarea pielii în urma contactului prelungit cu umiditatea (urină, secreție din rană, transpirație).

Escarele la pacienții imobilizați sunt deseori rezultatul îngrijirii lor insuficiente. În zonele pielii, care se află sub o presiune mai mare timp mai îndelungat, suferă mult circulația sângelui.

Adesea escarele apar pe călcâie și fese. Cele mai multe probleme sunt cauzate de escare pe spate, în regiunea coccisului, sacrului și crestelor oaselor iliace ale pelvisului. Trebuie să fii deosebit de atent la starea pielii în aceste zone. În plus, atunci când îngrijești un pacient imobilizat la pat, ține cont și, dacă este posibil, exclude factorii de risc pentru formarea escarelor.

Evaluarea riscului dezvoltării lor este importantă pentru a decide tratamentul ulterior și a preveni noile leziuni.

Escarele: factorii de risc

1. Imobilitate. În primul rând, vorbim despre pacienți în stare gravă după un accident vascular cerebral, o fractură a coloanei vertebrale, care suferă de boli sistemice severe, ce duc la pierderea capacității de a se deplasa de sinestătător. În plus, se remarcă un risc crescut de escare la pacienții după intervenții chirurgicale, la pacienții din secții de terapie intensivă și traumatologie, care, din cauza severității afecțiunii sau în funcție de necesitatea terapiei, sunt nevoiți să se afle într-o singură poziție.

• Îngrijire insuficientă a bolnavilor. Un pacient imobilizat la pat are nevoie nu doar de tratament medical la timp, ci și de îngrijire minuțioasă a corpului, schimbarea regulată a poziției în pat, masaj - toate acestea contribuie la îmbunătățirea circulației sângelui în țesuturile moi și la prevenirea dezvoltării escarelor.
• Leziuni și zgârieturi pe suprafața pielii. Hidratarea prelungită a pielii duce la măcerarea acesteia, ceea ce poate provoca necroză.
• Iritație de scutec, incontinență urinară, transpirație. Hidratarea prelungită a pielii duce la macerarea acesteia, ceea ce poate provoca necroză.
•  Firimituri, pliuri în lenjeria de pat, haine cu cusături aspre
•  Unele boli (diabet zaharat, stări de imunodeficiență)încetinesc vindecarea rănilor și contribuie la dezvoltarea zonelor de necroză ale pielii.
•  Lenjerie de pat și de corp sintetice. Ele împiedică schimbul de gaze și favorizează macerarea pielii.
•  Fracturi ale oaselor. Adesea se formează escare sub gips.

Stadiile escarelor

Cum arată escarele? În dezvoltarea sa, procesul inflamator-necrotic trece prin anumite etape, respectiv, se disting următoarele stadii ale escarelor, care diferă prin aspectul lor:

1. Pe suprafața pielii se observă o zonă limitată de roșeață, ce devene palidă după încetarea compresiei asupra acesteia, pielea nu este lezată.
2. Roșeața nu dispare după ce compresia încetează, pe suprafața pielii sunt leziuni superficiale dureroase.
3. Ulcere și răni pe piele până la țesutul subcutanat, marginile rănilor sunt edemate, înroșite. Apar escare purulente.
4. Ulcerele ajung până la os, se văd zone de țesut necrozat de culoare maro sau negru.
5.  Zonele de necroză captează o suprafață mare, se răspândesc la mușchii alăturați, se dezvoltă sepsis (otrăvirea sângelui).

Prevenirea escarelor la pacienții imobilizați

Cum să eviți escarele? În primul rând, nu uita că imobilitatea este cel mai important factor de risc pentru dezvoltarea escarelor, totuși, apariția acestora poate fi prevenită dacă se respectă minuțios măsurile profilactice. Prevenirea escarelor este o sarcină importantă în îngrijirea pacienților imobilizați la pat.

1. Cel mai important pas este schimbarea poziției pacientului - cel puțin la fiecare 2-3 ore.

• Când pacientul este întins pe o parte, plasează sub piciorul anterior o pernă plată.
• Căptușelile de cauciuc sau peliculă împiedică schimbul de gaze și favorizează măcerarea, în locul lor se recomandă utilizarea căptușelilor moderne cu o suprafață moale nețesută.
• Lenjeria de pat trebuie schimbată regulat, ea trebuie să fie mereu uscată.
• Evită orice rănire, inclusiv zgârieturi și excoriații.

În plus, se recomandă utilizarea dispozitivelor antiescare: saltele, perne, covorașe, huse de saltea și absorbante.

Pielea pacientului necesită o îngrijire specială. Ea trebuie examinată zilnic. Zonele cu roșeață persistentă, leziunile pielii, chiar și cele mai nesemnificative la prima vedere, trebuie prelucrate cu un antiseptic, sub zonele corpului cu astfel de leziuni plasează  absorbante antiescare.

Pielea trebuie curățată cu soluții speciale delicate. Utilizarea pudrei, talcului, cremelor grase și uleiurilor nu este recomandată - astfel de produse pot bloca porii și contribui la apariția pustulelor. Zonele intime trebuie curățate după fiecare urinare și defecare.

Se recomandă masajul zilnic al pielii - cu mâinile, cu masajor special sau cu o manușă de masaj moale. Pot fi masate doar zonele sănătoase ale pielii, aceasta va stimula circulația sângelui în capilare și va contribui la prevenirea escarelor. Măsurile de profilaxie a escarelor trebuie efectuate zilnic.

Alimentația pacientului imobilizat la pat

Nutriția joacă un rol important în prevenirea escarelor. Ea nu trebuie doar să asigure organismul cu necesarul de nutrienți și vitamine, ci și să fie benefică pentru sănătatea pielii.

Dieta trebuie să conțină carne și pește, produse lactate, legume, cereale. Nu este recomandat excesul de grăsimi animale, dulciuri, brioșe, sare și condimente. Odată cu apariția escarelor, alimentația trebuie îmbogățită cu proteine ​​ușor digerabile, care sunt necesare pentru regenerarea rapidă a leziunilor.

În timpul hrănirii pacientului evită căderea în pat a firimiturilor și picăturilor - acestea pot cauza leziuni ale pielii.

Tratamentul escarelor la pacienții imobilizați

În primul rând, nu uita: zonele de roșeață nu trebuie masate, chiar dacă pielea de pe ele nu pare a fi deteriorată - acest lucru poate trauma pielea inflamată.

Cum prelucrezi escarele?

În stadiile II și III, este obligatoriu tratamentul escarelor cu unguente antiseptice. De exemplu, aplică unguentul Sulfargin®, indicat pentru tratamentul escarelor și prevenirea infectării acestora, deoarece distruge bacteriile patogene care se pot multiplica în rană, reduce inflamația, stimulează regenerarea țesuturilor și vindecarea rănilor.

Algoritmul prelucrării escarelor este simplu: dacă este necesar, curăță rana de placa purulentă și aplică unguentul Sulfargin® în strat subțire de 2-4 mm. Poți aplica unguentul atât sub un pansament steril, cât și pe o rană deschisă. Pansamentul se schimbă 1 dată pe zi. Continuă să utilizezi absorbante antiescare.

Escarele de pe coccis se tratează după aceeași schemă ca și escarele de pe călcâi sau alte părți ale corpului: curăță escarele, aplică unguentul Sulfargin® în strat subțire de 2-4 mm sub un bandaj steril, plasează absorbantul sub zona pielii afectate. Schimbă bandajul 1 dată pe zi. Leziunile profunde, de exemplu, gradul III, trebuie tratate sub supravegherea specialiștilor, leziunile de gradul IV - în staționar, deoarece există o probabilitate mare de complicații și de dezvoltare a sepsisului.