Tratamentul escarelor la domiciliu

Escarele – o dereglare locală a nutriției țesuturilor moi atunci când sunt presate între suprafața patului sau un gips (mai rar - un bandaj moale sau îmbrăcăminte) pe o parte și un os pe cealaltă parte. O astfel de malnutriție duce la necroza locală a țesuturilor și apariția unui ulcer ce se vindecă foarte greu. Cel mai des escarele se formează la pacienții imobilizați la pat, la persoanele în vârstă, care suferă de diabet zaharat și sunt supraponderale, și care, din anumite motive, petrec mult timp în poziție culcată sau așezată.

În legătură cu mecanismul apariției - din cauza proceselor de stază în țesuturile moi în urma compresiei - escarele se formează în locurile cu cea mai mare presiune. Dacă pacientul este culcat pe spate, se formează escare pe ceafă, omoplați, coate, sacru, fese și călcâie. În poziția laterală îndelungată sunt predispuse la escare glezna, coapsa, genunchiul, umărul, urechea, zona de proiecție a tuberozităților ischiatice. În poziția pe burtă se formează escare pe pomeți și pubis.

Există mulți factori care predispun la formarea escarelor, printre care: pielea excesiv de uscată sau dimpotrivă, excesiv de umedă, care contribuie la măcerare. În plus, leziunile vasculare în diabetul zaharat, precum și alte boli asociate cu tulburarea circulației sângelui în țesuturile moi, pot servi ca factor predispozant. De asemenea, la apariția escarelor contribuie și igiena proastă a pacientului, prezența în albituri a firimiturilor și pliurilor, schimbarea rară a lenjeriei de pat, cicatricile, șederea îndelungată a pacientului într-o poziție fără mișcare.

Escarele: tratament la domiciliu

În general, tratamentul escarelor la domiciliu nu diferă semnificativ de cel din spital.

Un rol important îl au măsurile de prevenire ale apariției escarelor: ca și multe alte boli, escarele sunt mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice includ eliminarea factorilor de risc:

• Igiena albiturilor si a pacientului, folosirea lenjeriei și hainelor fără cusături, fermoare etc., schimbarea regulată a poziției corpului (întoarcerea) la fiecare 2 ore cu excepția nopții, prelucrarea zonelor de compresie cu cremă sau loțiune.

• Se recomandă plasarea rolelor moi sub proeminențele osoase. Este necesar să se verifice în mod regulat apariția zonelor înroșite sau a erupțiiilor sub scutec.

• Pentru a spăla pacientul este preferabil să fie folosite șervețele umede sau un burete moale. Excesul de umiditate trebuie îndepărtat prin tamponare ușoară, fără a freca corpul cu un prosop. Este strict interzis contactul pielii cu urină sau fecale - folosirea pelincelor impermeabile și a scutecelor pentru adulți ușurează foarte mult îngrijirea pacientului și previne măcerarea pielii.

• Pentru normalizarea circulației sângelui se recomandă masajul terapeutic – va fi efectuat de un specialist.

• Dacă este posibil, pacientul trebuie culcat într- un pat reglabil și pe o saltea antiescară.

• La fel de importantă este dieta echilibrată cu o creștere a conținutului de proteine ​​și micronutrienți (în primul rând vitamina C, care contribuie la formarea colagenului și stimulează vindecarea ulcerelor), precum și consumul suficient de lichide - cel puțin 1,5 litri pe zi.

Dacă măsurile profilactice nu au fost suficiente, este necesar să se înceapă tratamentul cât mai devreme, chiar de la primele simptome.

Toate măsurile terapeutice ale escarelor sunt împărțite în conservatoare și chirurgicale. Acestea din urmă sunt efectuate exclusiv în condiții de staționar și doar pentru tratamentul escarelor severe, care nu se vindecă timp îndelungat.

Măsurile conservatoare pentru tratamentul escarelor au ca scop atingerea mai multor obiective simultan:

• încetarea presiunii asupra zonei în care se formează (sau s-a format deja) o escară;

• stimularea circulației sângelui în țesuturi;

• curățarea suprafeței escarei de țesuturile necrotice;

• măsuri care accelerează vindecarea escarelor.

Principii de bază ale tratamentului conservator al escarelor

Indiferent de adâncimea și prevalența escarelor, există principii generale pentru tratamentul lor:

• profilaxia continuă a progresiei escarelor;

• evitarea folosirii unguentelor emoliente și pansamentelor umede în stadiile incipiente ale escarelor sau a necrozei uscate;

• unguentele antibacteriene se utilizează în escare umede, prezența secreției purulente, atunci când se determină microflora patogenă.

Tratamentul la domiciliu al escarelor de gradul 1

În stadiul inițial al escarei, când unica sa manifestare este hiperemia unei zone limitate a pielii, eforturile principale sunt concentrate pentru a preveni progresia modificărilor patologice.

Pentru aceasta se folosesc saltele speciale antiescare, absorbante și role pentru a reduce compresia escarei.

În plus, pacientul trebuie întors în pat la fiecare 2 ore, masat (se masează doar pielea din jurul escarei).

Regulile de îngrijire a pacienților imobilizați la pat vor fi respectate minuțios.

În plus, dacă este necesar, se va efectua tratamentul patologiilor care predispun la formarea escarelor.

Recomandările nutriționale includ creșterea cantității de proteine ​​, micronutrienți (în primul rând vitamina C) și aportul adecvat de lichide.

Pe lângă măsurile profilactice care împiedică progresia escarei deja formate, se aplică și tratament local:

• prelucrarea pielii cu soluție fiziologică;
• uscarea temeinică a pielii;
• prelucrarea pielii cu remedii care stimulează local circulația sângelui în țesuturi;
• aplicarea unui pansament antiescară pe bază de hidrocoloid.

Spălarea cu apă rece a zonelor cu început de escare are, de asemenea, un efect bun: acest lucru provoacă un spasm local al vaselor de sânge, care ulterior se dilată compensator și stimulează circulația sanguină.

Tratamentul la domiciliu al escarelor de gradul 2

În al doilea stadiu al escarelor, pe suprafața pielii se pot vedea leziuni mici, superficiale, cum ar fi exfolierea pielii, vezicule. Măsurile terapeutice sunt efectuate în următoarea ordine:

• toaleta plăgii: îndepărtarea epidermei moarte (cel mai superficial strat al pielii) si spălarea cu soluție fiziologică;
• uscarea temeinică a plăgii, mai ales în timpul măcerării acesteia;
• acoperirea plăgii cu pansamente speciale polimerice sau hydrogel, care sunt permeabile la oxigen, dar asigură protecție împotriva contaminării bacteriene;
• o alternativă mai accesibilă la pansamentele speciale este unguentul Sulfargin® cu ioni de argint, care se aplică o dată pe zi în strat de 2-4 mm pe suprafața plăgii, curățată în prealabil și acoperită cu un bandaj;
• este important ca pacientul să fie întors la fiecare 2 ore în pat și să fie folosite saltele antiescare sau atele, absorbante și role care elimină compresia escarei.

Tratamentul la domiciliu al escarelor de gradul 3

Al treilea stadiu al escarei este caracterizat prin necroza pielii și a stratului subcutanat. În acest caz, necroza captează rapid țesuturile învecinate, deoarece circulația sângelui a fost deja perturbată în ele. Ar fi greșit să ne așteptăm ca rana să se curețe singură de masele necrotice și purulente, prin urmare excizia chirurgicală a țesuturilor moarte într-un spital va fi decizia corectă. Tratamentul ulterior, direcționat spre absorbția secreției și protejarea rănii de uscare se poate face acasă. Pentru tratamentul local, se recomandă utilizarea unguentelor antiseptice, de exemplu, Sulfargin® cu ioni de argint, care este indicat pentru tratamentul escarelor. Componentele active ale medicamentului au un efect bactericid pronunțat, contribuie la reducerea inflamației și accelerează vindecarea escarelor. Unguentul se aplică o dată pe zi în strat de 2-4 mm sub bandaj pe rana, curățată în prealabil de puroi cu o soluție antiseptică, de exemplu, clorhexidină. În plus, se recomandă utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și a medicamentelor care stimulează microcirculația sângelui, ce pot fi prescrise doar de medic.

Tratamentul la domiciliu al escarelor de gradul 4

Escara de gradul 4 este un ulcer profund care descoperă oasele, tendoanele sau mușchii. Tratamentul este similar cu tratamentul unei escare de gradul 3: în condiții de spital se curăță chirurgical plaga, apoi se iau măsuri conservatoare, care vizează eliminarea puroiului, stimularea circulației sângelui în țesuturile din jur și regenerarea. Monitorizarea regulată a procesului patologic de către chirurg este importantă, deoarece necroza care s-a răspândit dincolo de țesutul subcutanat este periculoasă din cauza complicațiilor severe: flegmon muscular, osteomielită până la sepsis, șoc toxic și moarte.

Escarele sunt o complicație gravă a unei stări deja dificile, asociate cu imobilitatea parțială sau completă a pacientului. Tratamentul complex și la timp al escarelor nu doar va elimina disconfortul și durerea, dar va preveni și progresul procesului patologic și dezvoltarea complicațiilor purulente-inflamatorii și intoxicația generală a organismului pacientului.